Episodul 10 – Jocul de oina

Iosif in varsta de 14 ani din Suceava a vrut sa stie cum se joaca oina.
Ii uram La Multi Ani lui Iosif si tuturor copiilor de 1 iunie! Valea in parca la jucat oina!
Vizionare placuta si daca am reusit sa explicam oina cat de cat, va rugam macar un LIKE si un SHARE. Multumim!

Româncele noastre frumoase

Româncele noastre frumoase

Articol scris de Elena Livia Brădeanu

Mă zburlesc imediat când încă aud pe unii care zic: „femeia trebuie să stea la cratiță”. Nu e nevoie să vă spun eu dacă e așa sau nu. Istoria ne-a demonstrat că femeile sunt capabile de lucruri impresionante. În căutările mele, am găsit multe românce de excepție. Vreau să le cunoașteți și voi.

Voi începe cu o eroină care numai în cărți credeam că există. O femeie simplă, dar cu principii și cu un caracter puternic. Nu voia decât să fie liberă. Pentru asta a fost arestată și torturată în perioada comunistă. Este vorba despre Elisabeta Rizea.

Împreună cu soțul ei, a făcut parte din rezistența anticomunistă din anii ’50 de la Nucșoara, „Haiducii Muscelului”. Pentru că ajutau partizanii cu mâncare și haine, soții Rizea au început să fie urmăriți de securitate. Elisabeta Rizea a fost întemnițată în total vreo doisprezece ani. A fost torturată, bătută până la sânge, i s-a smuls părul din cap, dar nu i-a vândut pe luptătorii din munți. „Și mi-a fost frică (…) și stam și țipam și spuneam – domnule, împușcați-mă, tăiați-mi capul, scoateți-mi ochii, tăiați-mi limbă, nu știu de ei, nu mă întrebați că nu știu!”. Elisabeta Rizea s-a stins din viață la 91 de ani, în data de 6 octombrie 2003.

Ca să nu fie un articol sumbru, o să trecem un pic în domeniul muzicii. Mezzo-soprana Elena Teodorini (1857-1926) a fost prima româncă care a cântat pe scena Operei Scala din Milano la 20 martie 1880.

Pe aceeași scenă a cântat și Hariclea Darclée (1860-1939). Sau Hariclea Hartulari, că acesta era numele ei adevărat. În 1900 a interpretat rolul titular din „Tosca” de Giacomo Puccini. Celebrul compozitor a scris aria „Vissi d’arte, vissi d’amore” special pentru Darclée. La premiera absolută din Roma, se credea că opera e un eșec. Publicul nu era încântat de spectacol. Asta până când a început să cânte Hariclea Darclée. La ultima notă, spectatorii s-au ridicat în picioare. Darclée a bisat, dar publicul nu a contenit cu aplauzele.

Deși a urcat pe scena Teatrului Scala din Milano de 116 ori, a murit în sărăcie. Costurile înmormântării au fost suportate de Ambasada Italiei. Soprana Mariana Nicolesco o numește pe Hariclea Darclée  „un adevărat simbol național, prima soprana a lumii timp de trei decenii”.

Ne întoarcem în timpurile noastre să o cunoaștem pe „Căprioara din Carpați”. Știu, a auzit toată lumea de Gabi Szabo. Dar asta nu mă oprește să o trec în lista româncelor de excepție. Palmaresul ei cuprinde zeci de medalii de aur și de argint, titluri absolute în competiții europene, mondiale și olimpice. Primul ei cros a fost în 1988. Momentul culminant al carierei sale sportive a fost în 2000, la Jocurile Olimpice din Sydney, unde a câștigat medalia de aur la proba de 5.000 de metri.

Să vorbim și despre artă. Prima femeie profesor universitar de artă din Europa a fost Cecilia Cuțescu Stork (1879-1969). Ultimul nume de familie l-a căpătat de la soțul ei, Frederic Ștefan sau Fritz, cum era alintat. Împreună cu acesta, își pune amprenta artistică pe două case. Casa lor din București, acum muzeul de artă Stork, și casa de la Balcic de lângă Palatul Reginei Maria. De asemenea, multe clădiri publice din București au fost decorate de Cecilia Cuțescu Stork. A pictat tablouri de mici dimensiuni, dar și fresce. S-a înconjurat de personalitățile de la acea vreme și se cunoștea personal chiar și cu membrii Casei Regale.

Că tot veni vorba de  Casa Regală, trebuie menționată și Regina Maria a României (1875-1938). A fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. La 10 ianuarie 1893 s-a căsătorit cu Principele Ferdinand, moștenitorul tronului.

Regina Maria era inteligentă, frumoasă, determinată și curajoasă. În Primul Război Mondial a fost pe front, unde a îngrijit răniții și a încurajat soldații, care au ajuns să o numească „Mama răniților”. A fost scriitoare, pictoriță și susținătoare a artiștilor.

„Altă patrie decât România nu am. De țara asta nu mă despart!”, spunea Regina Maria, deși nu s-a născut pe plaiuri mioritice.

În 1918, s-a dus la Paris pentru a trata răsplata de război a României. De asemenea, a jucat un rol important în făurirea României Mari. Ambasadorul Franței la București spunea că „există un singur bărbat la Palat și acela este Regina”.

În testamentul său moral, Regina Maria a scris: „De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, amintește-ți Poporul meu că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare”. A fost înmormântată alături de Regele Ferdinand la Curtea de Argeș. Inima însă i-a fost pusă într-o casetă din aur și argint, placată cu 307 de diamante, și depusă la Biserica Stella Maris din Balcic. După ce România pierde Cadrilaterul, caseta a fost adusă la Castelul Bran. Acum se află la Muzeul Național de Istorie din București, dar, din păcate, inima s-a deteriorat.

România putea avea atunci o altă regină. Poeta Elena Văcărescu (1866-1947) a fost logodită cu Principele Ferdinand, moștenitorul tronului. Avea o legătură strânsă cu Regina Elisabeta pe care o iubea ca pe o mamă. Guvernul României, casa de Hohenzollern-Sigmaringen, Împăratul Wilhelm al doilea erau împotriva căsătoriei celor doi. Ce mai, aproape toată lumea se opunea pentru că Elena Văcărescu nu avea sânge albastru. Era doar ultima membră dintr-o mare familie de boieri. Singura care îi sprijinea pe cei doi îndrăgostiți era însăși Regina, dar nu a contat prea mult.

Dar nu pentru asta o menționez aici pe Elena Văcărescu. Ci pentru că a fost prima româncă membru al Academiei Franceze și prima femeie membru de onoare al Academiei Române. A tradus în franceză operele lui Eminescu, Goga, Blaga, Minulescu, Topârceanu etc. Poeziile ei au fost apreciate de Victor Hugo, Anatole France și alții și, de asemenea, au fost traduse în multe limbi.

Închei, așa cum am început, cu o altă eroină, Ana Ipătescu (1805-1875). În timpul Revoluției Pașoptiste a fost în fruntea maselor care au eliberat, la 19 iunie 1848, guvernul revoluționar arestat în urma unui complot al boerimii reacționare. Cu două pistoale în mână, striga de pe podul Mogoșoaiei: „Moarte trădătorilor” Tineri, curaj, salvați libertatea!”.

Acest articol este o completare a celui de-al patrulea episod din „România Explicată”, deoarece nu am putut cuprinde atât de multe informații în emisiune. De asemenea, nici articolul nu poate fi complet pentru că există foarte multe românce remarcabile, dar încercăm să menționăm cât ne ține tastatura. Sau banda video.

Dacă ai găsit acest articol prin alte mijloace și nu ai văzut încă episodul „Româncele noastre frumoase”, îl găsești mai jos. Vizionare plăcută!

 

Bibliografie:
Mic Dicționar Enciclopedic, I volum, Editura Enciclopedică Română, 1972; Dicționar Enciclopedic Român, I-IV volume, Editura Politică, 1962-1966; Historia.ro; FamiliaRegala.ro; Adevărul.ro; Jurnalul.ro; Descoperă.ro; ElisabetaRizea.ro; EroineNucsoara.ro; Peles.ro; AcademiaRomana.ro; COSR.ro